Un sărut vechi de șase mii de ani

Arheologii au găsit un sărut

vechi de șase mii de ani

și l-au oferit

în schimbul unui morman

de schelete de eschimoși

înecați într-un lac

în care stelele se reflectă

doar pe jumătate.

Sărutul semăna atât de bine

cu certificatele de naștere

ale iubitelor moarte,

că arheologii și-au scris

numele pe baloane

și le-au spart

cu cioturile eschimoșilor.

Dacă aș fi tubul de oxigen al unui scafandru

Dacă aș fi tubul de oxigen

al unui scafandru

pe fundul unui iaz

și ai trece pe acolo

într-o noapte cu lună plină

mi s-ar tăia atât de tare

respirația,

încât plămânii scafandrului

s-ar umple cu apă

înainte s-apuci să-i spui

„Ce plăcut e la tine în iaz”

și ai pluti cu el o vreme

și v-ați uita la lună

până când nu te-ai mai

simți singură.

Mersul versurilor

Poetele contabile sunt

zâne înfășurate

în suluri de hârtie

imprimate cu versuri.

Ele scriu mersul versurilor

peste paginile

unde sunt înșirate

trenurile care vin și pleacă

din gară.

De acum înainte

trenurile nu vor mai avea

întârziere.

Mi-a căzut unghia

După șapte luni

de chin

mi-a căzut unghia.

Era pe jumătate

desprinsă

dar nu mă puteam

despărți de ea,

ca o relație proastă

din care nu mai ieși

dar știi că oricum

se va termina.

Am ascuns-o

sub pernă

sperând că-mi va

călăuzi visele

spre femei frumoase

ce-și rod unghiile

în timp ce se uită

la film.

Sonetul lunii

Când adorm ascultând

sonata lunii

visele mele se plimbă

ca degetele lui Beethoven

pe piciorul

unui pahar cu vin.

Muzica zboară

puțin deasupra mării,

dar nu atinge niciodată

cerul.

Cine se-ncumetă să urce

în corabia mea

se va trezi dimineața

cu buzunarele pline

de cioburile

din bastonul de sticlă

al lui Beethoven.

Ultima oară când te-am atins

Ultima oară când te-am atins

ai devenit un vers

atât de reușit

că lumea nici n-a băgat

de seamă

când ai dispărut.

Apoi am pornit

în căutarea fostelor iubite

și le-am rugat

să mă lase să le ating

ca să pot termina poemul.

Cred că îl voi dedica

lui Ulise.

Sunt convins că și el

ar fi scris ceva asemănător

dacă ar fi atins sirenele

în loc să le asculte.

Iubitei mele îi plac atât de mult greierii

Iubitei mele îi plac

atât de mult greierii,

încât îi lasă să doarmă

în părul ei.

Eu le pregătesc dormitorul,

schimb așternutul

și liniștea de peste zi

în timp ce plouă

și stropii sfârâie pe asfalt

ca florile într-o tigaie

cu ulei încins.

Cântecele greierilor

se învârt prin părul ei

ca bagheta unui dirijor

în timpul concertului.

Când meteorologii anunță că plouă

Când meteorologii

anunță că plouă

și asta nu se întâmplă,

melcii își anulează

rezervările

pentru micul dejun.

Când meteorologii

anunță că plouă

și asta nu se întâmplă,

florile ciocnesc

un pahar de oțet

cu Isus.

Când meteorologii

anunță că pleci

și asta se întâmplă,

cumpăr timbre

care trimit scrisorile

înapoi în trecut.

Toate cuvintele pe care nu le-am găsit

Toate cuvintele pe care

nu le-am găsit la timp

mi se-ascund acum

în spatele dinților și râd

de toate poemele mele.

Apoi se dezbracă și

fac dragoste-n cerul gurii,

iar peste nouă luni

dau naștere celui mai

frumos poem de dragoste

pe care iubita mă roagă

să i-l spun în fiecare zi.

După ce-l termin de citit

îmi spune:

- Poemul ăsta mă face

să vreau să scriu poezie.

Întoarce o casă bântuită pe dos

Întoarce o casă bântuită

pe dos

și vei găsi o fantomă

cu alți ochi, alt suflet

care se-mbată de frumusețe

și se holbează la lume

Ca la un buchet de morminte

pe care îl pune cu grijă

într-un vas nevăzut.

Iubirea e o boală

Iubirea e o boală

de care te vindeci greu,

uneori mai repede,

alteori mai încet,

dar până la urmă

tot scapi

atunci când iubita

îți pășește mătăsos

pe privire,

iar ochii tăi și mersul ei

se prăbușesc.

O, dacă visele mele

O, dacă visele mele

ar atinge visele tale,

am visa împreună

o floare de care

nici albinele

nu se pot apropia.

Își schimbă petalele

în aripi

și mierea într-o hartă

a eșecurilor noastre.

După ce ne curăță

rănile,

le-ncuie într-un sertar

ce miroase precum

umbra unei iubiri.

S-a scurs atât de multă vreme

S-a scurs atât de multă

vreme

de când nu te-am văzut

goală

încât am uitat culoarea

pielii tale.

Sânii tăi sunt două buline

de înghețată

topindu-se la marginea

ultimului

                    meu

                             gând.

Îmi place noua ta rochie

Îmi place noua ta

rochie.

E prea scurtă

ca să ascundă

sub ea

povești de dragoste

cu alți bărbați

și n-are nici falduri

care să se miște

în ritmul crengilor

atunci când vântul

nu mai bate.

Nimic de spus

N-am nimic de spus

și o spun

și asta e

toată poezia.

Îndoiala e povestea poeților

Îndoiala e povestea

poeților.

Poezia n-a fost

niciodată

căutarea lor.

Au umplut tăcerea

cu dorințele, fricile

și fanteziile lor

de dragul aventurii

de a găsi poezia

și apoi o pierde.

Posibilitățile infinite ale viselor

Cea mai mare greșeală

pe care o poți face

e să crezi

că ești în viață,

când de fapt dormi

în anticamera vieții,

combinând

starea de veghe

cu posibilitățile infinite

ale viselor.

Inspirația

Dacă din fiecare bășină

ar ieși un poem,

lumea s-ar încolona

cu nasul

la curul poeților

și aceștia n-ar mai muri

de singurătate.

Inspirația n-ar mai fi

o ardere spontană,

ci un simplu proces

de respirație.

Buda e pustie

Buda e pustie,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

bântuită de

umbre în rochii lungi

purtate

prin orașe mecanice

cu valuri de meteoriți

drapate în văzduh.

Colacul e organic,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

mai puțin

carcasa de metal

de culoarea lavandei

suplă ca

scheletul unei căprioare.

Capacul e domestic,

au argumentat

avocații primului

vas de toaletă,

ca ochii ridați ai

unui lup

pierdut la marginea

unui urlet atât de stins

încât e aproape

o șoaptă.

Vinovăție

Turiștii din toată lumea

își dau licența

în vinovăție.

Lagărele de exterminare

au devenit

atracții turistice

unde străinii

cu aparate foto

se-nghesuie să intre,

gâdilați și tremurând

de vinovăție.

Profilul fiecăruia

se împarte

în mai multe segmente

de responsabilitate:

pușcă, pistol, mitralieră,

gaz, șocuri electrice,

radio, mașină de scris.

Unele mașini de scris

au omorât mai mulți

decât s-ar putea lăuda

orice armă.

O amintire din Maroc care-ți trage-un pumn pe loc

Două vlăstare regești

nu s-au pierdut în acvariul

cu pești

ca-ntr-acele povești

în care te trezești

o amintire din Maroc

care-ți trage-un pumn

pe loc,

ci-n oala pe foc

a unui canibal mizantrop.

Domnule canibal,

fii bun, nu ne mânca!

Dacă ne mânânci,

nu ne digera!

Iar de înalta curte

dorește-a ne recupera,

lasă-ne să ieșim

ca diamantele din căcatul

contrabandiștilor.

Pisicile cu karma pozitivă

Pisicile cu karma pozitivă

trăiesc în suburbiile

din Catacamas.

Meridianele trupului nu

au fost trasate de chinezi,

ci de ele.

De aceea, e suficient

să le privești pentru ca

pustiul din tine să răsune

și să fie străpuns

de o revărsare puternică

de iubire.

Pisicile cu karma pozitivă

nu sunt tot timpul fericite.

Când suferă

se retrag în locuri liniștite

și rabdă în tăcere.

Sunt și pisici care se plâng

întruna,

dar ele trăiesc printre oameni.

Păsări negre

După ce păsările

negre se așază

pe crengi, copacii

se acoperă cu

amurgul ciripitor.

Cele care cântă

se desprind și

zboară mai departe,

celelalte se dizolvă

în noapte.

Dintre păsările negre

de care mi-e dor,

pe care le iubesc

și le caut,

unele trăiesc încă,

altele au murit,

dar cele mai multe

au uitat dacă

sunt vii sau moarte.

3 lei

Azi mi-am achitat

drepturile de proprietate

intelectuală.

După ce am plătit 3 lei

mi-am dat seama

că nu mă va publica

nicio editură

dacă scriu acest poem.

Printre Ovatjimba

Printre Ovatjimba,

animalul totemic

e porcul-furnicar,

fiindcă sapă pământul

în căutarea hranei.

Primii colonizatori

au încercat

să le trezească interesul

pentru propriile lor

suflete,

dar pentru Ovatjimba

străzile raiului sunt

felii lungi de carne crudă

pe care măcelarul

se plimbă strigând:

Hai la senvișuri!

Calde și reci

și pline de verdeață!

Mai ușoare decât visele

De fiecare

dată când

adorm în

brațele tale

mă trezesc

desculț.

Un copil

cu degetele

mai ușoare

decât visele

îmi fură

papucii.

Borges

Pe vremea vechilor poeți,

țara mea era o bucată

de hârtie albă.

Pământul fiecărui poet

se întindea atât

cât îl ducea imaginația.

Când Borges a impus

hegemonia asupra provinciilor,

s-au ridicat ziduri

și poeții au devenit obsedați

de construirea labirinturilor

acolo unde înainte

era câmp deschis și cer liber.

Asta e tragedia poeților:

tiranul Borges e mort

de mai bine de un deceniu,

dar cultul lui înflorește.

Cânepă indiană

În singurătatea lor,

trenurile își petrec timpul

jucând mimă.

Imită fotosinteza industrială

în timp de sunt

dezmembrate, legate,

cuplate și recuplate,

reconfigurând timpul și spațiul

după chipul și asemănarea lor.

Trenurile se împart în

mai multe categorii de blănuri.

Blănurile se împart

în nurcă, ermină și vizon.

La fel și drogurile.

Stimulente, antidepresive

și cânepă indiană.

Tu ce cauți?

Polițiștii sufletului

O sirenă cântă la umbra

unui nor
și privește în apele adânci
ale propriei vieți.
 
Corăbiile se prăbușesc
lângă patul ei,
privind-o cum doarme,
cu fundulețul în sus
și fața în pernă.
 
Visele ei nu vor să crească
la fel de mult
ca dragostea marinarilor
fiindcă sirenele sunt
o categorie a stării civile
și lucrează pentru ei,
iar ei sunt polițiștii sufletului.

 

Gândacii din Betleem

Gândacii din Betleem

sunt agenții unificării
din adâncul ieslei.
 
Au căzut printr-o
împletitură aurie de paie,
ca o poartă stelară
întinsă pe kilometri întregi.
 
Se-ndoapă cu mănunchiuri
misterioase de vectori
până când plânsetele
pruncului devin explozii
de energie.

 

Inima unei molecule

Atunci când pătrunzi

în inima unei molecule
și reglezi temperatura,
presiunea și forma dorințelor,
poți paria că-n seara asta
vântul va ridica o fustă.

 

Maiestății Sale

O rasă barbară dinamitează

Antarctica
și ridică tabăra pe umărul
singurului ghețar
care mai simte adierea
parfumului distilat
din aripile fluturilor.
 
Urmele pașilor lor au fost
duse în larg,
urmând parcursul lung și
înghețat al unor stele stinse.
 
Când le curge nasul
scot din buzunar șervețele
pe care scrie:
Proprietate a urmașilor
Maiestății Sale.

 

Buletin meteo

Vântul va sufla

cu atâta putere
încât toate cărțile
vor fi dezbrăcate
de cuvinte
și paginile goale
se vor lipi
de trunchiurile
copacilor.
 
Zăpada va curge
din noapte
ca și cenușa
într-un negativ
fotografic.

 

Heruvimul statistician

Ofelia s-a ridicat deasupra

propriului ei corp,
privindu-se pe sine,
privind noaptea,
planând în pijamaua albă
cu pernițe pe umăr.
 
În camera de judecată,
un heruvim îi citește statistica
sinuciderilor prin înec
și e la fel de înfricoșătoare
precum vechile povești
din nord
cu spiriduși și zâne
pe care Ofelia
era obișnuită să le asculte
la culcare.

 

Bombele nu sunt câini

Câinii latră.

Pavlov vede o bombă
căzând din cer.
 
Bomba nu latră,
plutește pe cer
ca un fulg de zăpadă.
 
Aerul e atât de înghețat
că ninsoarea scurtă
de azi-dimineață
a rămas pe firele de curent.
 
Acadele lungi de mentă,
șerpuind
               albe
                    printre
                             nori.

 

Dacă în depărtare

Nu-ți dai seama

dacă în depărtare
auzi șoapte fierbinți
sau răpăitul vioi
al tocurilor,
fiindcă cineva trântește
capacul veceului
și te trezești.

 

Sous le Vent

Bătea strașnic vântul

an după an,
dar lumea simțea
doar vântul profan.
 
Parfum Sous le Vent
adiind pe maidan,
adus din Egipt
de-un sol magreban.

 

7:30 și alte ore mitice

Când mașinile de scris

iau pauză la
7:30 și alte ore mitice:
 
1. Scrisorile de dragoste
rămân fără răspuns.
 
2. Luminile felinarelor
devin reci ca gheața.
Strada din jurul lor,
un frigider pustiit.
 
3. Poștașul se suie
pe bicicletă și
               la revedere.

 

Ca o ploaie fină

Liniuțele ondulate

sunt oceanul.
Punctul galben e corabia
căpitanului Ahab,
cercul alb - o balenă uriașă
și vechea inscripție:
Oceanul Pacific.
 
Săgeata arată
drumul corabiei.
Traseul balenei
e în spirală.
Corabia dă de necaz.
Săgețile încrucișate
descriu bătălia.
 
Ahab înfige harponul
în balenă.
Balena ripostează 
printr-un jet scârbos
de ulei.
Ahab sare pe balenă.
 
Corabia primește
o lovitură de coadă
și se răstoarnă.
Ahab, cu harponul
înfipt în picior,
se duce la fund.
Lumina i se agață de
umeri ca o ploaie fină.
 
Înainte să fie înghițit de apă,
îi strigă echipajului:
 
- Ne vedem la Nantucket!
Eu o iau pe jos!

 

Ca degetul unui sfânt

Un cârd de rațe

intră în baltă.
Printre ele e un copil.
Rațele nu-l bagă
în seamă,
îl iau drept unul
de-al lor.
 
Un robinet iese
din baltă
ca degetul unui sfânt.
Din când în când,
din gura robinetului
curg sticle.
 
Copilul culege
una din sticle și citește
mesajul scris
pe sulul de hârtie:
 
Înainte să închideți
robinetul,
treceți pe la chirurg
să vă extirpe partea
bolnavă a imaginației.

 

Porțile

Deschid
Porțile percepției

și văd un țânțar
strivit între pagini.
 
Pata roșie se întinde
peste cuvântul
mescalină.
Piciorușele lui
s-au lipit
peste haikuul
lui Shiki.
 
Țânțarul a murit
după chipul
și asemănarea
autorului preferat.

 

Tărâmul coincidenței

Tărâmul coincidenței

e condus
de ministerul mitului.
 
Emisarii lor sunt
bețivii care bântuie
străzile veacului nostru,
azvârliți în timpul zero
al dragostei omenești.
 
Ceasurile bețivilor
rămân câteodată
în urmă,
dar nu se opresc
niciodată.

 

Sally and Sue, Don´t Be Blue

Melodia asta a avut

atât de mult succes
pe malul Atlanticului
în anii treizeci,
că odată cu venirea nopții,
cu însuflețire reținută,
Statuia Libertății
ieșea din încremenire
și urca discret
pe ringul de dans,
aducând cu ea propria lumină:
fosforescența oceanului.

 

Nu există cuvinte magice

Nu există

cuvinte magice.
 
Te iubesc
nu are destulă
forță magică
nici cât s-aprindă
un chibrit,
atunci când dragostea
e pipa pescarului
umplută cu
alge marine uscate.
 
Se-aprinde ca
un candelabru
de cristal,
din care căldura
iese brusc
și pentru totdeauna.

 

Ca un mire neliniștit

Ulise pleacă în Troia

ca un mire neliniștit
la căsătorie,
una de conveniență,
oficiată de Fortuna,
mama și tatăl tuturor.
 
După nuntă, Ulise e
găsit undeva pe câmpie,
discutând cu o oaie
despre umbrele norilor.
 
Părul i se albise,
vorbea ca un copil
de șapte ani.

 

Între balconul Julietei

Între balconul Julietei

și piața publică
din Verona au loc zilnic
următoarele evenimente:
 
evacuarea bețivilor,
depozitarea gunoaielor,
aruncarea cutiilor de bere,
dezmățul pisicilor din
timpul nopții,
serenadele lui Romeo.
 
Chiar dacă n-a cucerit-o
pe Julieta,
cadavrul lui înnobilează
piața asta mizeră.

              

Dacă tristețea

Dacă tristețea ar înflori

în fiecare grădină,
vântul n-ar mai adia
printre crengile copacilor.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe suprafața oceanelor,
fiecare val ar fi
un pescăruș mort.
 
Dacă tristețea ar înflori
în floricelele de porumb,
cinematografele ar rula
câte un ciclu de două filme.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe tălpile îngerilor,
aceștia s-ar scufunda
în nisipuri mișcătoare.

 

Rezerva de măsline

Am visat că am fost vizitat

de spectrele tuturor țânțarilor
pe care i-am omorât.
 
Mi-au spus că raiul țânțarilor
nu e așa cum
și-l imaginează lumea,
cu râuri de sânge și blonde.
 
În schimb, plouă de rupe
cu martini și măsline.
Au promis să adune o
rezervă generoasă de măsline
pe când ajung și eu.

 

Două pisicuțe siameze

Ușa deschisă,

niciun bilet.
Doar furoul ei
aruncat pe pat.
L-am ridicat,
negru și alunecos,
și l-am sărutat
pe sânul drept.
 
Două pisicuțe siameze
se jucau pe pian.
Una alerga de la un capăt
la altul al claviaturii,
cealaltă ciupea corzile
cu ghearele.
 
Nu produceau sunete
prea plăcute.

 

Meteorologia iubirii

Vântul bate dinspre viitor,

ducând întreaga mireasmă
înapoi spre trecutul lui.
 
Frunzele se freacă
una de alta până devin
fibre de lumină verde.
 
Îi privesc albul ochilor
ca pe marginile unei pagini.
Mă feresc să citesc
ce scrie pe irisul negru.
 
Pe lângă ochii ei
văd frunze cu totul albe.
Și-au răsucit spre exterior
părțile lor palide
și anunță două întruniri,
una în jurul copacilor,
alta în cer.

 

Avalanche

Femeile apar întotdeauna

în viața lui Isus
asemenea accidentelor:
șireturi rupte, pahare sparte,
avalanșe de zăpadă.
 
Avalanche se uită la Isus
ca la un burlac bun de însurat.
În fiecare dimineață,
își cercetează îngrozită trupul,
căutând noi simptome ale
metastazei sale sufletești.
 
Isus e soțul potrivit pentru ea.
Numai el poate să-i întâmpine
boala, să o strângă la piept,
să vină în contact cu ea,
să o sărute.

 

Luceafărul

Cu 20 zile înainte ca Luceafărul

să intre în conjuncție cu soarele,
a început luna lui Cuptor.
Ciocnirile dintre lume și materia
neînsuflețită s-au înmulțit.
 
1 iulie, 15 persoane au pierit într-un
accident de tren lângă Oaxaca, Mexic.
Pe 4 iulie, un autobuz s-a răsturnat
într-un râu în apropiere de Karachi
și 31 pasageri s-au înecat.
Două zile mai târziu 39 oameni
s-au înecat în timpul unei furtuni
tropicale în Filipinele centrale.
Avalanșele de gheață de pe Mont
Blanc au măturat 15 alpiniști.
 
Acestea au fost doar decesele în masă.
De-atunci, s-a creat un fel de jenă
reciprocă între Luceafăr și soare,
ca și cum, de fapt, făcuseră dragoste.

 

Mai mult decât o tehnică militară

E la modă să dai vina
pe război,

pe suprimarea
populațiilor pigmentate,
pe straturile
cenușii ale norilor,
pe chipurile
dezumanizate de ger.
 
Asediul e mai mult
decât o tehnică militară,
proiectilele sunt
degetele lui Dumnezeu
pipăind gâturi fragede
să le stranguleze.

 

Simboluri freudiene

Îmi ascund erecția

cu mica publicitate și
aștept să se potolească.
 
Erecția produce o cută
în foile ziarului și se
aventurează în susul paginii.
Se oprește în dreptul unei
căciuli din blană de vulpe
la 200 ron.
 
Sunt tare la modă.
Toate puștoaicele aleargă
bezmetice cu simbolurile
astea freudiene pe cap.

Echilibrul flirtului

Julieta are în dulap

un capot, un chimono
și o rochie de seară.

Le îmbracă pe rând
și încearcă să mențină
un echilibru al flirtului.

Romeo nu poate
să le deosebească.
El știe esențialul,
sunt țoale de care
trebuie s-o dezbrace.

Moscheile fac dragoste

Precum tampoanele igienice,
poveștile doamnei Bovary
au adunat o întreagă comunitate
de consumatoare fidele.
 
Sejurul din Alexandria o face
să se gândească întruna la
privirea deocheată a imamului
care i-a stimulat clitorisul
între paginile Coranului.
 
Când doamna Bovary
înlătură neglijeul,
moscheile fac dragoste.

Cercul malformaților

Dante a primit un bilet gratuit la

galeria persoanelor cu malformații
din Florența.
 
O femeie cheală, fără urechi,
cu piele solzoasă din frunte
până pe creștet, contemplă
orologiul cu spiriduși.
 
Lângă ea, un pescar cu bărbia
devastată de acnee răsfoiește
Studii despre Râul de Cretă.
 
Un domn cu trei nări zâmbește
cu dinții înghesuiți ca pietrele
de mormânt din ținutul tornadelor.
 
Având o vârstă impresionabilă,
Dante s-a identificat cu toți.

Poveste din Theba

Grébaut a descoperit mormântul

unei preotese tebane în 1891,
deasupra unei grote pline cu tutun.

Theba era un oraș de fum.
Străzile lui: curțile purgatoriului.
Trupurile tebanilor, asemenea
fantomelor.

Fumul era în vocea preotesei,
în mișcările ei, ca și cum toate
cuvintele, privirile puteau fi
zădărnicite în părul ei lung,
până când le elibera,
fără să știe,
printr-o mișcare a capului.

Alcatraz

Filmele americane
i-au format stereotipuri.

Nu poate lua o batistă
din buzunarul de la piept
fără să mimeze că scoate
pistolul.

E clădit asemenea
insulei Alcatraz:
stâncă, sârmă ghimpată.

Își asamblează mitraliera
din ceapă verde și andive,

apoi pac - pac - pac!

în camera de oaspeți.

Cum altfel să se adreseze
unor stomacuri fără suflet?

Curăță arma, înlătură foile
de ceapă până ajunge la
coapsele fetelor yemenite
ce tânjesc după dragoste.

Nu-l auzi când
te ia la țintă pentru
că are o singură voce:

a mitralierei.

Dante și Beatrice

Dante e chel și are în creștet

un semn din naștere.
Când greșește un vers,
semnul alunecă înainte și-napoi
ca un patinator epileptic.
 
Între Dante și barul unde lucrează
Beatrice sunt 9 km de bere.
 
Când intră în bar își șterge tălpile
de cărți putrezite pe jumătate,
ca merele sub un copac,
și se pierde printre bețivi până
când Beatrice nu-l mai recunoaște.
 
Așa cum copiii se adresează femeilor
spunându-le „mamă”,
bețivii ar trebui să li se adreseze
chelnerițelor spunându-le „Beatrice”.

Urs polar ucis de păpădie

Poemul acesta nu e

de domeniul imaginației.
Un urs polar chiar a fost
ucis de-o păpădie.
 
E de-nțeles să fie vânat
pentru blana lui și să
sperie musafirii în camera
de trofee a lui Bill Gates.
 
Da, e posibil să moară
dintr-o infecție urinară
sau sufocat de excremente
în propriul bârlog.
 
Sunt urși polari care mor
de bătrânețe și bărbile lor
albe se răvarsă în mare.
 
Totuși, un urs polar ucis de
păpădie, e cu totul altceva.
 
Păpădiile sunt acum mai
mult urși polari decât flori,
iar vântul împrăștie
blană în loc de puf.