Pe vremea vechilor poeți,
țara mea era o bucată
de hârtie albă.
Pământul fiecărui poet
se întindea atât
cât îl ducea imaginația.
Când Borges a impus
hegemonia asupra provinciilor,
s-au ridicat ziduri
și poeții au devenit obsedați
de construirea labirinturilor
acolo unde înainte
era câmp deschis și cer liber.
Asta e tragedia poeților:
tiranul Borges e mort
de mai bine de un deceniu,
dar cultul lui înflorește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu