Când adorm ascultând
sonata lunii
visele mele se plimbă
ca degetele lui Beethoven
pe piciorul
unui pahar cu vin.
Muzica zboară
puțin deasupra mării,
dar nu atinge niciodată
cerul.
Cine se-ncumetă să urce
în corabia mea
se va trezi dimineața
cu buzunarele pline
de cioburile
din bastonul de sticlă
al lui Beethoven.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu