O sirenă cântă la umbra
unui nor și privește în apele adânci
ale propriei vieți.
Corăbiile se prăbușesc
lângă patul ei,
privind-o cum doarme,
cu fundulețul în sus
și fața în pernă.
Visele ei nu vor să crească
la fel de mult
ca dragostea marinarilor
fiindcă sirenele sunt
o categorie a stării civile
și lucrează pentru ei,
iar ei sunt polițiștii sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu