Borussia vizitează Biblioteca (BvB)

         Nici cronică literară, nici tocmai recenzie. Pur și simplu o serie de impresii de pe Goodreads și Facebook; sau dacă vreți un gest de solidaritate al colegilor din fanclubul Borussia Dortmund România sau al simpatizanților BVB de peste hotare pe care nu îi cunoșteam (dar - aparent - mă știau ei) și care și-au exprimat aprecierea pentru cel mai recent volum al meu, Biblioteca Brautigan. Iată că nu doar pasiunea pentru fotbal și echipa preferată ne leagă, ci și lecturile. Să spun că am fost plăcut surprins ar fi prea puțin.

                                                                                    (Andrei Mocuța)

 

 

„Nu am idee dacă aceasta este o carte pe care trebuie să o „descifrez” cumva ca să mă pot bucura de ea pe deplin, mai ales că opera lui Richard Brautigan îmi e total necunoscută. Eu mizez pe faptul că nu este. Am simțit Biblioteca Brautigan ca pe o carte de atmosferă, care mi-a oferit aceeași stare de bine și de liniște precum o vizită de două ore la Humanitas Cișmigiu, în care stai, răsfoiești și uiți de tine. Și, citind-o, nu pot spune decât atât:

 

Dragă Andrei Mocuța,

 

Am înțeles în sfârșit

de ce.”

                                                                            (Vlad Pîrvu)

 

 

„Documentarul Biblioteca Brautigan, coordonat de Andrei Mocuța (CDPL, 2021), e și prima apariție în volum pentru o parte din gașca Mornin’ Poets - sezon online. Urmează și antologia primelor patru sezoane, la frACTalia, în toamna lui 2021. Pentru mine, poemul "un vârcolac de treabă", scris în Vama Veche în septembrie 2020, e prima apariție într-o carte, de la volumul trilingv Pink Pong, în 2019 (frACTalia, 2019, cu Claus Ankersen).

Felicitări, Andrei! Îți stă bine pe scaunul de regizor.

 

Poem început în Centrul U din Dortmund/ pe care/ îl voi termina pe avion/ în bagajul de cală/ (sau de ce nU?)/ îl voi strecura printre paginile/ romanului febra/ stadioanelor de nick/ cave sau poate un alt/ nick fan al echipei Arsenal Londra. Încă/ din 1968 sau cum ar/ scrie dan perjovschi: 196∞”

                                                                          (Andrei Zbîrnea)

 

 

„Am văzut că ești fan Dortmund. Nu mă cunoști, dar tatăl tău mi-a fost profesor la Sînmartin (sau Sanktmartin cum era pe atunci), iar tu ai fost profesor copilului meu la Curtici. Acum locuim la Düsseldorf, aproape de Dortmund, și sunt și eu fan Borussia de vreo 15 ani. Tatăl tău a fost un om și profesor deosebit, mi-a părut rău când am auzit de la foștii mei colegi că a murit. Am fost recent prin țară să-mi vizitez rudele. Am văzut că ai scris o carte în memoria lui, Portret al artistului după moarte. Am căutat-o, dar nu am dat nicicum de ea. Am găsit, în schimb, Biblioteca Brautigan și m-am bucurat să-l regăsesc acolo pe domnul profesor, în dialog cu un alt poet, din Arad parcă. N-am mai citit nici o altă carte despre vreo bibliotecă care chiar să existe cu adevărat. Nu mă prea pricep la literatură, dar mi-a lăsat senzația cărților de genul 111 romane într-o singură carte, unde romane celebre erau rezumate în câteva pagini. Bine că au existat astfel de cărți pe vremea aia și puteam trișa să nu citesc lecturile suplimentare de peste vară. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar nu aveam timp, lucram pe rupte în timpul vacanțelor. Dar asta e altă poveste. Din câte înțeleg, cartea ta se ocupă de manuscrisele nepublicate, ceea ce o face și mai interesantă. Ai moștenit talentul tatălui tău, mă bucur că am avut șansa să te cunosc, chiar dacă numai din citite.”

                                                                          (Christian Bode)