Jules Verne

În timp ce tentaculele caracatiței

pătrund prin fisurile submarinului,

Căpitanul Nemo privește concentrat

prin hublou trei găini ce scurmă

nisipul și ciugulesc stridii.

Don Quijote

În realitate, Don Quijote

e un căluț de mare

ce străbate curenții oceanici

în căutarea micii sirene,

iar Sancho Panza

un golden retriever

ce ajută pensionarele oarbe

să treacă strada.

Pablo

Pablo e unul din acei tipi

care și-ar deschide un stand

de clătite acolo unde și îngerilor

le-ar fi frică să pășească.

Însă Pablo trăiește singur

într-o rulotă și face pișu în chiuvetă.

Oregano

La funeraliile

celui mai vestit bucătar francez,

îndoliații au presărat pe defunct

busuioc și oregano.

Femeia sătulă de ciocolată albă

- Știai că fericirea

unei femei

depinde de-o singură

bucățică

de ciocolată

albă?

- Nu, dragă.

Și tot așa

continuă la nesfârșit

duetul dintre

femeia

sătulă de ciocolată

albă

și bărbatul

plin de ecouri

tandre.

Dogville

Cât despre tovarășul

meu canin,

numai vorbe de laudă.

Îi dau de-nțeles

că țin la el,

iar el îmi dă de-nțeles

că ține la mine:

- Ești un câine tare bun,

îl laud eu.

- Și tu ești un stăpân

pe cinste.

O pagină goală

Îmi place să te privesc

ore în șir când dormi,

să răsfoiesc atent

visele subțiri

prin care răzbate

culoarea părului tău,

apoi să mă lipesc

de tine

ca o pagină

goală.

Iubirea e un culegător columbian

Iubirea e un culegător columbian

de boabe de cafea, pe care le prăjește

și macină cu grijă, iar dimineața

te trezește pe furiș cu o aromă

atât de îmbietoare, că nu poți rezista

să sorbi amăgit din gustu-i amar.

O(e)di(p)seea

Odiseea s-a rescris

atunci când Ulise-a zis:

Oedip i-un rege nebun,

face trafic de tutun,

bere, droguri, vin, magiun,

dar și de femei sfruntate,

gingașe și defrânate,

dintre care Aria,

cu un soț cam paria,

dar și cu malaria,

totuși, prea cuminte pare,

ce-ar fi să-i dăm ascultare

și să fim atenți la voia

ei și-a soțului din Troia:

De când e Oedip destoinic,

în Itaca, domn războinic?

Nu, cumva, Ulise oare

s-a întors pierdut pe mare?

Ori prea mult l-au îmbiat

lotofagii și-a uitat

Penelopei că-i bărbat?

Cine-i rege în cetate,

Oedip sau Ulise, frate?

Mie Nimeni mi se spune,

zise-Ulise, i-un renume,

și așa mă știu cu toții:

zeii, ciclopii și hoții.

Oricât aș fi de puternic,

fraților, sunt un nevrednic,

am pierit de mult pe mare

chiar la Troia, în strâmtoare,

trupu-l am, însă la minte

nu mai sunt ca înainte.

Din Itac-atunci te cară,

om netrebnic, de ocară!

zise-Oedip, cam într-o doară.

De-ar trece pe-aici cu vasul,

Neptun, să-ți audă glasul,

pe stânci îți vei pierde-un dinte,

Oedip, rege fără minte.

Rând pe rând, gură cu gură,

clocoteau ca-ntr-o fiertură,

doi regi cât o turmă mare

unelteau cum să se-omoare.

Atunci, cu un pumn de fier

se ivi-ntre ei Homer:

N-aveți voi grijă prea mare

de-avut și putere, oare?

N-arătați ticăloșia

și v-ascundeți omenia?

Ieri, dac-ați primit o parte,

azi le vreți pe celelalte.

Voi, și-n dragoste, și-n ură,

nu aveți nicio măsură.

Vorbele văd că îmi sorbi,

Oedip, rege-al celor orbi,

Ulise, și tu m-asculți,

rege-al celor surzi și muți.

Eu atât doar vă mai spun

ca părinte-al vost, străbun:

Să te bizui pe putere

sau cum inima ți-o cere,

când se-oprește și când bate

de griji prea nenumărate?

Cugetați la asta iute,

Zeus, însuși, să v-ajute!

Că n-am fost drepți și-ntregi la cap cu toții

Că n-am fost drepți și-ntregi la cap cu toții,

strigarăm noi în cor când lumea asfințise,

deci du-te tu cu-ai tăi, pe jos, Ulise,

sau dacă vrei, pe mare, lângă soții

Ce vor dormi-n corăbii astă-noapte,

iar mâine vor străbate largul mării,

atrași de-al valurilor freamăt și-al chemării

sirenelor cu sânii plini de dor și moarte.

Ochiul de ou al lui Polifem

Polifem, într-o tigaie,

frige-un ochi de ou și-o oaie,

iar Ulise-i face semn

cu piciorul lui de lemn:

Apropie-te, vreau să-ți zic

să dai crenvurștii pe mic!

Când al mării domn, Neptun,

atras fiind de bucate,

din valuri o zbughi – tun!

lacom le-nghiți pe toate.

Sunt bântuit, dragii mei

Sunt bântuit

dragii mei

de-o viziune

în care

versurile

lui John Keats

                   sunt uraganul

ce-n câteva

                   secunde…

Un lucru frumos

este o bucurie

inepuizabilă

farmecul

său sporește

nu va trece

niciodată

în nimicnicie

ci va păstra

încă un umbrar

       liniștit pentru

noi și un somn

 plin de vise

încântătoare și

o respirație

calmă

…a străbătut lumea

-ntreagă

fără

să simțim

vreo adiere

din cauză

că rănile lui

îl fac nevăzut

Pubispoemul

Te legeni sub greutatea

lui ca o barcă dusă de

valuri și eu m-agăț

de acest gând ca

un marinar de

corabia lui

atunci

când

se

Veți fi voi mâinile mele

Un distins maestru zen,

cu monoclu și joben,

s-a întors dintr-un duel

fără mâini și vai de el.

De vină-i un samurai

care l-a amenințat: „Te tai,

dacă leafa ta nu-mi dai!”

Și acum maestrul n-are

nu doar brațe, nici picioare,

cum va mai trăi el oare?

„De picioare n-am nevoie”,

s-a distrat maestru-n voie,

„și-n loc să purtați inele,

veți fi voi mâinile mele.”

Tonomatită

Adevărat, vă spun vouă,

unul dintre voi se va preschimba

până în zori într-un tonomat

și pe sunetul muzicii sale

vom deveni cu toții tonomate,

iar când ultimul om va fi tonomat,

vor urma celelalte viețuitoare

și apoi scaunele, mașinile,

lămpile și ferestrele,

iar când îngerii vor coborî pe pământ,

vor deveni și ei tonomate,

dar cu aripi,

și vor zbura prin văzduh,

iar atunci Dumnezeu va putea

închide mulțumit ochii și urechile lui

vor suferi de tonomatită

până la sfârșitul

zilelor sale.

Femei între două vârste

Îmi place să-mi imaginez

că toate ușile pe care le deschid

sunt femei între două vârste,

dar și mai mult îmi place

să zăbovesc puțin

cu cheia în broască

sau cu atingerea mea caldă

pe clanța rece,

înainte să pătrund

cu totul în ele.

Les mots magiques n'existent pas

Avec Salinger à la cuisine

Si l'on imprimait

les cent quatre-vingt-quatre

haïkus

que Seymour

a probablement écrits

et laissés en héritage à ses frères

si discrets, il serait

bien l'auteur dont j'aimerais

avoir écrit l'unique recueil de poèmes.

Comme seuls deux

de ses poèmes

ont été publiés jusqu'à présent,

je ne peux que me consoler

en rédigeant une thèse de doctorat

sur un Salinger vu

à travers les yeux de Seymour.

L'amour dure aussi longtemps qu'un massage

L'amour dure aussi longtemps qu'un massage.

Cou

épaules

dos

fesses

jambes,

tous les jours.

Si l'on essaie de filer en douce :

« Tu ne m'as pas massé la plante des pieds ! »

Lorsqu'on la croit assoupie :

« Tu ne m'as pas massé la plante des pieds ! »

C'est ça une histoire d'amour, voilà tout.

Les infinies possibilités des rêves

La pire erreur

qu'on puisse faire

c'est de se croire

en vie,

alors qu'en fait on dort

dans l'antichambre de la vie,

tout en combinant

l'état de veille

et les infinies possibilités 

des rêves.

Bassine

L'eau d'une bassine

à moitié remplie

débordera lorsque

Jésus lavera

les pieds de Juda.

L'Électricité, comme une déesse grecque

J'aimerais te parler 

d'une fleur

comme tu n'en as jamais vu

auparavant.

Elle ressemble à un hameau

où les hommes

font toute chose

depuis qu'ils sont au monde

dans l'obscurité.

Un jour, l'Électricité,

comme une déesse grecque,

est descendue parmi eux

et a ravi pour toujours

le côté obscur

de leur vie.

C'est tout ce que j'ai

à te dire sur cette fleur.

D'autres femmes

Il y a des femmes

dont l'on saisit le charme

uniquement si l'on a une voiture

et si l'on roule des centaines

de kilomètres

pour les rejoindre.

Il y a d'autres femmes qui sont

tellement belles

qu'on pourrait courir

tous les matins

pieds nus au long de l'autoroute

seulement pour se blottir

dans leurs rêves.

Les mots magiques n'existent pas

Les mots magiques

n'existent pas.

Je t'aime

n'a même pas assez de

force magique

pour faire brûler

une allumette,

lorsque l'amour

est une pipe de pêcheur

remplie 

d'algues séchées.

Il s'allume comme

un candélabre

en cristal

dont la chaleur

s'échappe soudainement

et pour toujours.

Traduction © Linda Maria Baros

Monsieur Sempé

It was getting

more and more obvious

that Monsieur Sempé

would never be convinced

to join the 5 o’clock ritual

with his neighbours.

It was, you might say,

not his cup of tea.

Colecția de cai a lui Clint Eastwood

Lui Clint Eastwood îi place

să glumească

pe seama cailor săi.

Unul dintre cai seamănă

atât de mult cu un croissant,

că i-a pus numele

Brioche.

Altul nu are urechi pentru că

i le-a mușcat

în timpul unui pariu:

- Sunt atât de beat,

că aș putea mușca urechile

unui cal!

- Nu te credem, nu te credem,

Clint Eastwood!

Coupe-papier

Abia după ce le-a înfipt

câte un coupe-papier în inimă

tuturor prostituatelor

din Whitechapel,

Jack Spintecătorul a înțeles

asemănarea dintre

sigiliul unui plic

și misterul indescifrabil

al unei femei.

Flori în locul pasagerilor

Poemul acesta

s-a născut pe bancheta

unui autobuz și acolo

își va petrece tot restul vieții,

iar când va muri

va fi transportat la cimitir

într-un autobuz în formă de sicriu

cu flori în locul pasagerilor.

Biomecanică

Cine a zis

că sunt stăpânul

acestui morman de rahat,

când de fapt muștele

îmi țin lecții avansate

de biomecanică

în timp ce se strecoară

învingătoare

în despărțitura feselor mele.

Drama unui asterisc

Toată lumea așteaptă

explicații

din partea mea*

---

* Înțelegeți ce vreau să spun?

Ceața cactus

Dacă vă pierdeți

vreodată

într-o ceață cactus,

faceți tot posibilul

să nu mișcați.

Cel mai bine

așteptați până se ridică.

Faptele apostolilor

Isus copiază cu grijă

într-un carnețel

toate semnele de punctuație

din Vechiul Testament.

Când îl umple,

scrie pe copertă

„Noul Testament”

și-l dă mai departe apostolilor.

Testament

Când mor

vreau să fiu transformat

în bancnote

și împrăștiat în toate

oceanele lumii,

astfel ca textele sfinte

să nu mai trâmbițeze

că nu ne putem duce averea

în viața de apoi,

ci să ne învețe că noi suntem

propria noastră avere

și împreună cu ea ne risipim

singuri.

7 x 12,7

Suntem fără ochi,

fără guri și fără urechi,

doar firele de iarbă

și florile

ne cresc pe umeri.

Tot ce avem nevoie

să știm

aflăm de la albinele

care ne împrăștie polenul

ca pe titlul unui jurnal:

Suntem 7 miliarde de oameni

și 88,9 miliarde

de măști.

Ghicitoare

Când pierzi un soț

ești văduvă,

când pierzi un părinte

ești orfan,

dar cum se numește

un părinte atunci

când își pierde

copilul?

Zapata Mexican Cantina

Dacă ești prostituată,

te rog nu intra

în restaurantul nostru.

Dacă nu ești sigură

că ești prostituată,

consultă-te cu paznicul

și te va lămuri el.

În așteptare

Te-am așteptat,

marea te-a așteptat,

șireturile dezlegate

ale lui Cristofor Columb

te-au așteptat,

prima zăpadă te-a așteptat,

însăși așteptarea

te-a așteptat,

dar cel mai mult

te-au așteptat stelele,

care așteaptă dintotdeauna.

Mi-ar plăcea

să le pot oferi ceva de băut

stelelor,

le-ar prinde bine,

mai ales într-o noapte

ca asta.

Voi folosi întunericul drept călăuză

Voi folosi întunericul drept călăuză

pentru că sunt lingura unui orb

ce încearcă să deslușească literele

dintr-o supă alfabet

și pentru că ascunzi destule

felinare sub piele

ca să-ți admir frumusețea

de la orice depărtare.

La cea mai mică nemulțumire

La cea mai mică nemulțumire

îmi întoarce spatele.

Va înțelege, cu timpul,

că nu sunt clama ei

de prins părul.

Dacă ai da jos

Bluza asta

ți-ar sta mult mai bine

dacă ai da jos

sutienul,

iar fusta ți-ar veni

minunat

dacă ai mai da jos

din fund.

Trei modalități de a uita o femeie

1.

Înveți pe de rost:

„Iubirea e un cuib de viespi

ce poate fi

oricând aruncat în aer

de un copil.”

2.

Întrebi la magazin

de noile șervețele Kleenex

care absorb durerea.

3.

Sapi într-o mină de sare

folosind drept unelte

propriile lacrimi.

Sărutul tandru al Titanicului

Mă gândesc

de multe ori cu tristețe

la marinarii

ce n-au avut niciodată

parte de iubire

și a căror singură

cucerire

a fost sărutul tandru

al Titanicului

între glandele mamare

ale unui aisberg,

după care

s-au risipit cu toții

ca viermii

în tractul intestinal al

unei tornade.

Cea mai lungă frază din istoria universului

De câteva ore

ascult cea mai lungă

frază din istoria

universului.

Cred că vrea

să mă părăsească.

John Keats

Poftim,

John,

o minunată

ceașcă

de ceai

fierbinte.

E rece.

Poftim,

John,

o minunată

ceașcă

de ceai.

Are gust

oribil.

Poftim,

John,

o ceașcă

de ceai.

Nici măcar

nu-i ceai.

Poftim,

John,

o ceașcă.

Relicve

Dacă am purta

ciorapi găuriți

tot timpul,

n-am mai fi surprinși

că suntem mereu

înconjurați

de relicvele unei vieți

ce nu mai există.

Înălbitor

Spală-mă în aceeași apă

în care îți speli

picioarele

și voi vinde înălbitor

până când îmi vei

păși pe inimă

ca pe acoperișul fierbinte

al unei amiezi abia începute.

Iubirea

  

Cineva îți fură

privirea și

în clipa următoare

îți dai seama

că au trecut șaizeci

de ani.

Cam asta e iubirea.

Poemburger

De-ar fi pășit

Columb

în lumea nouă

cu un hamburger

proaspăt gătit pe grătar,

n-ar mai fi fost celebru

pentru descoperirea

Americii,

ci pentru că a lăsat

burgerul să se răcească.

Hamburgerapia

Numai

cunoașterea desăvârșită

a originilor

primului hamburger

îmi mai poate salva

sufletul.

Sper să fie-nsoțit

de o porție consistentă

de ceapă,

altfel risc să-mi trădez

descoperirea

prin pata de ketchup

din colțul gurii.

În absența cuvintelor

Culcă-mă

în același pat

în care-ți

așterni visele

și voi trăi

pe veci

în absența cuvintelor.

Fortăreața părăsită

Refuzul unei femei

te face să te simți

ca o fortăreață părăsită

pentru că

ai nevoie de puțină iubire

din când în când,

iar uneori

e cu adevărat trist

prin câte trebuie să treci

ca să obții

măcar o fărâmă.