Odiseea s-a rescris
atunci când Ulise-a zis:
Oedip i-un rege nebun,
face trafic de tutun,
bere, droguri, vin, magiun,
dar și de femei sfruntate,
gingașe și defrânate,
dintre care Aria,
cu un soț cam paria,
dar și cu malaria,
totuși, prea cuminte pare,
ce-ar fi să-i dăm ascultare
și să fim atenți la voia
ei și-a soțului din Troia:
De când e Oedip destoinic,
în Itaca, domn războinic?
Nu, cumva, Ulise oare
s-a întors pierdut pe mare?
Ori prea mult l-au îmbiat
lotofagii și-a uitat
Penelopei că-i bărbat?
Cine-i rege în cetate,
Oedip sau Ulise, frate?
Mie Nimeni mi se spune,
zise-Ulise, i-un renume,
și așa mă știu cu toții:
zeii, ciclopii și hoții.
Oricât aș fi de puternic,
fraților, sunt un nevrednic,
am pierit de mult pe mare
chiar la Troia, în strâmtoare,
trupu-l am, însă la minte
nu mai sunt ca înainte.
Din Itac-atunci te cară,
om netrebnic, de ocară!
zise-Oedip, cam într-o doară.
De-ar trece pe-aici cu vasul,
Neptun, să-ți audă glasul,
pe stânci îți vei pierde-un dinte,
Oedip, rege fără minte.
Rând pe rând, gură cu gură,
clocoteau ca-ntr-o fiertură,
doi regi cât o turmă mare
unelteau cum să se-omoare.
Atunci, cu un pumn de fier
se ivi-ntre ei Homer:
N-aveți voi grijă prea mare
de-avut și putere, oare?
N-arătați ticăloșia
și v-ascundeți omenia?
Ieri, dac-ați primit o parte,
azi le vreți pe celelalte.
Voi, și-n dragoste, și-n ură,
nu aveți nicio măsură.
Vorbele văd că îmi sorbi,
Oedip, rege-al celor orbi,
Ulise, și tu m-asculți,
rege-al celor surzi și muți.
Eu atât doar vă mai spun
ca părinte-al vost, străbun:
Să te bizui pe putere
sau cum inima ți-o cere,
când se-oprește și când bate
de griji prea nenumărate?
Cugetați la asta iute,
Zeus, însuși, să v-ajute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu