luni, 16 iulie 2012

Un poem pe-o cravată nouă


Nu cunosc niciun poet
care să renunțe la
vechile cravate. 

Cumva, acestea
pătrund în poezia lui
și se-agață comod
de gulerul cămășii. 

Să nu vă mire dacă
vedeți un poet ore-n șir
în fața standului de cravate: 

Cine-ar da un poem
pe-o cravată nouă?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu