Poveste din Theba

Grébaut a descoperit mormântul

unei preotese tebane în 1891,
deasupra unei grote pline cu tutun.

Theba era un oraș de fum.
Străzile lui: curțile purgatoriului.
Trupurile tebanilor, asemenea
fantomelor.

Fumul era în vocea preotesei,
în mișcările ei, ca și cum toate
cuvintele, privirile puteau fi
zădărnicite în părul ei lung,
până când le elibera,
fără să știe,
printr-o mișcare a capului.

Alcatraz

Filmele americane
i-au format stereotipuri.

Nu poate lua o batistă
din buzunarul de la piept
fără să mimeze că scoate
pistolul.

E clădit asemenea
insulei Alcatraz:
stâncă, sârmă ghimpată.

Își asamblează mitraliera
din ceapă verde și andive,

apoi pac - pac - pac!

în camera de oaspeți.

Cum altfel să se adreseze
unor stomacuri fără suflet?

Curăță arma, înlătură foile
de ceapă până ajunge la
coapsele fetelor yemenite
ce tânjesc după dragoste.

Nu-l auzi când
te ia la țintă pentru
că are o singură voce:

a mitralierei.

Dante și Beatrice

Dante e chel și are în creștet

un semn din naștere.
Când greșește un vers,
semnul alunecă înainte și-napoi
ca un patinator epileptic.
 
Între Dante și barul unde lucrează
Beatrice sunt 9 km de bere.
 
Când intră în bar își șterge tălpile
de cărți putrezite pe jumătate,
ca merele sub un copac,
și se pierde printre bețivi până
când Beatrice nu-l mai recunoaște.
 
Așa cum copiii se adresează femeilor
spunându-le „mamă”,
bețivii ar trebui să li se adreseze
chelnerițelor spunându-le „Beatrice”.

Urs polar ucis de păpădie

Poemul acesta nu e

de domeniul imaginației.
Un urs polar chiar a fost
ucis de-o păpădie.
 
E de-nțeles să fie vânat
pentru blana lui și să
sperie musafirii în camera
de trofee a lui Bill Gates.
 
Da, e posibil să moară
dintr-o infecție urinară
sau sufocat de excremente
în propriul bârlog.
 
Sunt urși polari care mor
de bătrânețe și bărbile lor
albe se răvarsă în mare.
 
Totuși, un urs polar ucis de
păpădie, e cu totul altceva.
 
Păpădiile sunt acum mai
mult urși polari decât flori,
iar vântul împrăștie
blană în loc de puf.

Fumători acvatici

 
Chiștocurile de pe suprafața apei
sunt ochii de pază ai pescarului
ce veghează consumul de tutun
din rândul peștilor.
 
Peștii au obiceiul să fumeze
doar jumătate de țigară,
lăsându-le piraților să mai tragă
din mucurile rămase.
 
Asta e înțelegerea lor.

Frankenstein

O roșie uriașă așteaptă
să fie culeasă înaintea mea.
Plină de cicatrici și bube.
Gingiile inflamate.
Nasul, un pod în construcție.

A fost lovită de fulger,
strivită de-o cometă,
sau pisica s-a pișat pe ea.

Am gătit-o la cuptor cu
cimbru și ulei de măsline.
Nasul, stors în salată și
amestecat bine, are gustul
proaspăt ca sărutul Afroditei.

Hăul răcoros

După moarte, toți cei

care nu sunt mormoni
merg în Hăul răcoros.
 
Reformații, budiștii,
baptiștii, catolicii,
musulmanii, evreii,
și cavalerii Jedi.
 
Plonjează în Hău cu
stângăcia unui cadavru,
dar respectă regulile de
circulație ale acestei lumi.
 
ATENȚIE LIMITĂ DE
VITEZĂ 175 KM / ORĂ.

O fi ajuns Bodhidharma în China?

Bunicul taie lemne

de dimineața până seara.
 
Bunica gătește și deretică.
 
Când ea e în toane proaste,
bunicul mă întreabă:
 
„O fi ajuns Bodhidharma în China?”
 
L-am întrebat ce vârstă au buștenii.
Se gândește puțin și zice:
 
„E scris anul morții pe scoarță.
Copacii preiau amprenta celui care-i taie.”
 
Timpul trece și bunicul taie lemne.
Bunica e ocupată cu toanele ei.
 
Bodhidharma e o floare de câmp
presată între pagini.

Dragostea durează cât un masaj

Dragostea durează cât un masaj.

Gât

umeri

spate

fese

picioare

în fiecare zi.

Dacă încerci să te furișezi:

„Nu mi-ai făcut tălpile!”

Când crezi că-i ațipită:

„Nu mi-ai făcut tălpile!”

Asta-i toată povestea de dragoste.

Casanova

După ce Casanova a închis robinetul,

câinele lui a început să latre atât de tare,
încât baia s-a umplut de fantome.
 
I-au spus lui Casanova că trebuie
să mai adauge puțină apă rece
ca să-și amintească numele tuturor
copiilor lui –
sau poate da drumul la apă caldă
și va afla numele copiilor nenăscuți.
 
Casanova le-a răspuns că ar face-o
cu bucurie, însă vana e deja plină.
 
Fantomele au plecat dezamăgite.

De vorbă cu o fetiță

 Am trecut pârâul
și l-am văzut
pe Dumnezeu
de vorbă cu o fetiță.
 
Ședeau pe un buștean
și Dumnezeu îi curăța
tricoul pătat cu zmeură.
Pârâul era cam umflat,
dar se liniștea când
Dumnezeu clătea batista.
 
Am oprit să le fac o poză.
Sper că-ntr-o zi voi avea
bani s-o developez.

Mașina de tuns iarba

În fiecare seară,

omul de serviciu
iese din primărie
cu o roabă plină
de degete.
 
Mașina de tuns iarba
i-a lăsat pe primii opt
fără douăzeci și patru
de degete.
 
Restul au fost mai atenți
fiindcă știu că degetele
tăiate trăiesc fantomatic
și n-au nevoie de
compania degetelor lor.

Depozitul de hârtie igienică

Un sadhu de-o sută

de kilograme a fost
angajat la depozitul
de hârtie igienică.

Treaba lui era să scape
de hârtia ce nu mai
putea fi reciclată.

A aruncat-o pe toată
în veceul angajaților
până s-a înfundat.

Când ridicau capacul,
muncitorii nu dădeau
peste conturul mohorât
al ghemotoacelor, ci peste
un morman luminos.

Poveste de dragoste

Dacă voi scrie o poveste

de dragoste, protagoniștii
vor avea cicatrici din urma
duelurilor de la Waterloo.
 
Ham-Ham spune că
cicatricile s-au născut
din încercarea de a
imita lătratul câinilor.
 
Ding-Dong crede că
cicatricile au apărut
din clinchetul natural
al clopoțeilor.
 
Crag-Hack e convins
că cicatricile vin de
la strigătele din timpul
bătăliei de la Waterloo.

Lighean

Apa dintr-un lighean

pe jumătate plin
va da peste atunci
când Isus îi va spăla
picioarele lui Iuda.

Biblioteca din Lhasa

S-a deschis sezonul

de pescuit în
biblioteca din Lhasa.
 
Hazardul pescuitului
în biblioteci
e sportul preferat
al poeților orientali.
 
Bibliotecarul-șef se
plânge că-l omoară
hemoroizii după ce
le-a clocit poemele
mai bine de zece ani.
 
Pang lansează undița
în primul raft și
prinde un bilet cu
„însănătoșire grabnică”
de la vechii lui cititori.
 
Lao calcă pe-o schiță
scrisă în cerneală și
simte o mușcătură
de țânțar în talpă.
 
Issa pescuiește un bujor.

Arta de a trage cu arcul

Japonezii

nu aruncă
niciodată
chiștocurile
pe lângă. 

Pe foița țigării

e scrisă povestea
arcașului zen
ce-i interzice
noului discipol
să-ndrepte săgeata
spre țintă.

Abalo

Mi-amintesc acrobatul

ce poate ține în echilibru
cuvintele, emoțiile și bastonul
de gală, într-un singur picior
pe spinarea calului Abalo. 

De patru luni locuiește cu

o hepatită în Valea Bolilor. 

Mă primește doar dacă-i aduc

camelii, îmi verifică palmele să
nu ascund vreo petală. Întreabă
dacă-mi amintesc seara când
m-a suit în șauă și-am dat
împreună ture-n jurul scenei. 

Îi mângâi fruntea și-i spun

că nici acum n-am coborât.

Trăiesc de trei ani cu o fantomă

Trăiesc de trei ani

cu o fantomă. 

Poartă pe umeri

un șal invizibil,
ca ancora unui vas
ce și-a reluat călătoria
la fel de neașteptat
precum acostase.

Clubul Veseliei

Wolfgang Amadeus Mozart

predă muzică la școala publică
din Viena. 

După cursuri recrutează tinere

talente în Clubul Veseliei. 

Copiii îl încântă cu lieduri de

Schubert și alte partituri clasice. 

În mijlocul corului

o fetiță fredonează un șlagăr.
Mozart năvălește în
cancelarie și face scandal. 

În drum spre casă, se gândește

satisfăcut la copila umilită
în biroul directorului.
Pașii i se iuțesc. 

Începe să fluiere o melodie:

My, my, my, Delilah.

Fire de păr

Îmi scuturi șervetul

de pe umeri și-mi rămân
pe gât mai multe fire din
părul tău. 

Mormăi ceva despre

blestematul tău de păr;
apoi îmi pare rău,
dar am zis-o. 

Trecem unul pe lângă

altul fără să ne spunem
o vorbă. Fără-ndoială,
vrei să oprești părul tău
să mai cadă peste mine.

Șobolanul Sherlock

Fiecare carte

pe care o deschid
ascunde însemnările
de lectură ale
șobolanului Sherlock. 

Între timp a răposat

dintr-o supradoză
de romane polițiste.

Ultima lui însemnare: 

„Mă omoară pata

de pe mustața lui
Hercule Poirot. Ce
o fi fost în capul
doamnei Marple să-l
îndoape cu dulceață
la micul dejun?”

Un poem pe-o cravată nouă

Nu cunosc niciun poet

care să renunțe la
vechile cravate. 

Cumva, acestea

pătrund în poezia lui
și se-agață comod
de gulerul cămășii. 

Să nu vă mire dacă

vedeți un poet ore-n șir
în fața standului de cravate: 

Cine-ar da un poem

pe-o cravată nouă?

Homer

Homer e de părere

că nu poți scrie poezie
fără un fizic rezistent. 

Dac-ar ști cât de prost

au ajuns poeții
să-și îngrijească trupul,
ar cere-o pe Circe
de nevastă. 

Înainte să scrie Odiseea

a răpus cu mâinile goale
nouă lei în arenă,
sub privirile
criticilor literari. 

Pe vremea aia,

publicul gusta poezia!

Muzele n-or să mai fie generoase

Muzele n-or să mai fie

generoase cu tine
dacă te mai îngrași mult
și continui să scrii
despre boxeri, mistici și
pistolari cărora le zvâcnesc
mușchii maxilarului;
 

în timp ce undeva aproape,

poate în prima casă
din capătul străzii,
moare Hemingway.

Tălmăcitor de vise

- Visam că răsfoiesc

paginile de la litera M
din cartea de telefon,
când m-a sunat bunul
meu prieten să-mi spună
că sunt o târfă literară.

- Târfă literară, zici?

și răsuci țigara între degete
ca pe un tălmăcitor de vise
care nu are la îndemână
toate datele problemei.

Insula soarelui

În elementul meu.

Descheiat la toți nasturii,
călătoria asta m-a adus
pe insula soarelui.

Aici țineam pe vremuri iepurii.

Toți niște sfinți. 

Aici m-am trezit dimineața

cu laba piciorului în acvariul
cu pești tropicali.

Serviciul e bun. Soarele –

ca apa caldă și rece la robinet.

Trabucul

Aleargă

cu trabucul fumat
pe jumătate.
Dacă n-ar avea
trabuc
picioarele lui
s-ar desprinde
de pământ.

Când îl stinge,
face acrobații
prin aer.

Efect

Într-una din reîncarnări

ai râvnit să fii mare.

Acum

nu mai ai de ales,
mergi înainte
pe picioarele tale groase
cu vene umflate.

Singurul lucru

pe care-l poți schimba
e să știi ce picioare
îți dorești să ai
când vei muri,         
și ce ai de făcut        
ca să le dobândești.

Cruciada mandarinelor

Eram în cameră

și-mi înfășuram crosa
de golf cu bandă adezivă,
când a dat buzna peste mine
o pată veche de suc de mandarină
pe care am făcut-o cu mulți ani
în urmă pe peretele din bucătărie:

- Mai ții minte seara aia, când te

încăpățânai să nu mergi la culcare?
Lili ți-a adus o mandarină, dar tu
nici n-ai vrut s-auzi de mandarine.

Ce ți-a trecut prin minte?

Ai stors zeama într-un pistol de apă
și ai pornit cruciada asta nesuferită
împotriva tuturor mandarinelor.

Și nu mă refer la ceea ce, probabil,

îți închipui tu, așa că încearcă
să mă asculți măcar o secundă.

Telegramă

- Cred c-a turbat

motanul.
Ar trebui
să iau legătura                
cu călugărul ăla
budist?
Aș putea să-l sun
pe episcopul ăla,
Antonie?
Mi-ar da măcar adresa
unde să-i trimit o
telegramă.

- El zice că nu vrea

să vorbească cu nimeni.
E destul să-i spui
că vine ploaia,
că-l și podidesc lacrimile.

Veterinarul budist

- De ce nu te măriți?

- Îmi place să merg

cu trenul. Când te măriți,

pierzi locul de la fereastră.

La prima oprire intră în

compartiment un veterinar

budist și-mi pune în brațe

un fox terrier.

În urma lui, un alai de sfinți,

cu colivii cu peruși și nimfe

agățate de loburile urechilor.

La următoarea intră

un bătrânel simpatic

cu un șal în jurul coapselor.

Vinde cartea lui Homer

Vincent Claude Pierson Jr.:

Dumnezeu este hobby-ul meu.