Made in China

Toți sânii din lume

sunt un sân uriaș

made in China

și toate sufletele

sunt un suflet uriaș

made in China.

Până și aripile tale sunt

made in China

și buzele și șoldurile

și inima,

iar dragonul lui Lao Zu

le-a făcut scrum.

Poate chiar ești

în China,

atât de departe de mine,

încât îmi rămâne

doar să scriu un poem

despre fiecare parte

din tine

made in China.

Alte femei

Unor femei

le surprinzi farmecul

doar dacă ai mașină

și parcurgi sute

de kilometri

până ajungi la ele.

Alte femei sunt

atât de frumoase,

încât ai alerga

în fiecare dimineață

desculț pe autostradă

doar ca să te cuibărești

în visele lor.

Salinger, drd. chef

De când am început

să gătesc,

teza mea de doctorat

s-a transformat

într-o carte de bucate

cu toate rețetele

pe care le-am găsit

în textele lui Salinger.

Am gustat câte puțin

din tot ce a gătit Salinger,

unele rețete sunt

foarte bune:

„O, dar arată grozav

melcii tăi.”

Viața secretă a cuvintelor

O călugăriță japoneză din

ordinul Puiului și al Orezului

mi-a dat cartea ei de poezii

fără titlu și fără cuvinte,

doar cu imagini.

Înainte să plonjeze

ca un copil somnoros

în întunericul acelor pagini

mi-a încredințat

trupul ei și mi-a spus:

E doar un trup, nu

vei ști niciodată ce gândesc

și cine sunt.

Castele de nisip

Lumea s-a născut dintr-o rană

crestată cu pensula

de un pictor impresionist.

Peștii curg din rană

îmbrăcați în castele de nisip,

fără nume și fără formă,

ca un crocodil

pe fundul unei mlaștini.

Vulturii își unesc limbile

cu pensula pictorului

și dau rotocoale în jurul rănii.

Regina piraților

Cutreier mări uitate

și nimeni nu mă fute.

Au încercat ei mulți,

dar dorm sub ape mute.

Meduzele și peștii

le umblă prin volute,

de ea și-ai ei pirați,

de vă luați, vă fute!

Nu mă feresc de nimeni,

pe toți îi masacrez,

sute-am trimis în iad

c-un singur pumn,

ce crezi?

Ulise, când mă vede,

înspăimântat îmi țipă:

De ea și-ai ei pirați

m-ascund acum în pripă!

Moartea lucrează peste program

Îmi place să pierd vremea

în cinematografe ieftine

unde bătrânii care n-au

bani de înmormântare

se uită la filme

până când mor.

Unele filme sunt atât

de emoționante,

că de multe ori Moartea

lucrează peste program.

Nu mă deranjează că

sunt prea lungi,

prezența lor pe ecran

mă liniștește.