sâmbătă, 8 septembrie 2012

Porțile


Deschid
Porțile percepției
și văd un țânțar
strivit între pagini.
 
Pata roșie se întinde
peste cuvântul
mescalină.
Piciorușele lui
s-au lipit
peste haikuul
lui Shiki.
 
Țânțarul a murit
după chipul
și asemănarea
autorului preferat.

 

joi, 6 septembrie 2012

Tărâmul coincidenței


Tărâmul coincidenței
e condus
de ministerul mitului.
 
Emisarii lor sunt
bețivii care bântuie
străzile veacului nostru,
azvârliți în timpul zero
al dragostei omenești.
 
Ceasurile bețivilor
rămân câteodată
în urmă,
dar nu se opresc
niciodată.

 

marți, 4 septembrie 2012

Sally and Sue, Don´t Be Blue


Melodia asta a avut
atât de mult succes
pe malul Atlanticului
în anii treizeci,
că odată cu venirea nopții,
cu însuflețire reținută,
Statuia Libertății
ieșea din încremenire
și urca discret
pe ringul de dans,
aducând cu ea propria lumină:
fosforescența oceanului.

 

Nu există cuvinte magice


Nu există
cuvinte magice.
 
Te iubesc
nu are destulă
forță magică
nici cât s-aprindă
un chibrit,
atunci când dragostea
e pipa pescarului
umplută cu
alge marine uscate.
 
Se-aprinde ca
un candelabru
de cristal,
din care căldura
iese brusc
și pentru totdeauna.

 

luni, 3 septembrie 2012

Ca un mire neliniștit


Ulise pleacă în Troia
ca un mire neliniștit
la căsătorie,
una de conveniență,
oficiată de Fortuna,
mama și tatăl tuturor.
 
După nuntă, Ulise e
găsit undeva pe câmpie,
discutând cu o oaie
despre umbrele norilor.
 
Părul i se albise,
vorbea ca un copil
de șapte ani.

 

duminică, 2 septembrie 2012

Între balconul Julietei


Între balconul Julietei
și piața publică
din Verona au loc zilnic
următoarele evenimente:
 
evacuarea bețivilor,
depozitarea gunoaielor,
aruncarea cutiilor de bere,
dezmățul pisicilor din
timpul nopții,
serenadele lui Romeo.
 
Chiar dacă n-a cucerit-o
pe Julieta,
cadavrul lui înnobilează
piața asta mizeră.

              

Dacă tristețea


Dacă tristețea ar înflori
în fiecare grădină,
vântul n-ar mai adia
printre crengile copacilor.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe suprafața oceanelor,
fiecare val ar fi
un pescăruș mort.
 
Dacă tristețea ar înflori
în floricelele de porumb,
cinematografele ar rula
câte un ciclu de două filme.
 
Dacă tristețea ar înflori
pe tălpile îngerilor,
aceștia s-ar scufunda
în nisipuri mișcătoare.